A poposit la poarta mea
Cînd nu credeam c-o să mai vină
În toată legea, iarna grea
Și-mi troieni mica grădină

Prin albi nămeți mă zbenguiesc
Ca și copilul de-altădată
Și simt că parcă-ntineresc
Pe-ntinderea imaculată

Ca ieri eram la săniuș
Umplînd de chiote cătunul
Cete întregi pe derdeluș
Strigînd de ne ieșea plămînul

Ce forfotă și ce vacarm
Era în vechea mea ogradă
Cînd îmbrăcam în bleo-jandarm
Cu totii, omul de zăpadă

Aș vrea puțin de s-ar putea
Să fiu copil printre copii
Să-mi umplu iarăși inima
Cu-acele sfinte bucurii

Trecut-au acei ani frumoși
Și-a nins acum și peste mine
Prin fulgii reci dalbi și pufoși
Mă pierd în amintiri divine

Vom fi cîndva iarăși copii
În cer cu Domnul în splendoare
Și nu ne vom mai despărții
În slava cea nemuritoare